Scurt istoric al metodei

Constelaţiile familiale reprezintă metoda care se subordonează constelaţiilor sistemice, iar dezvoltarea poate fi urmărită printr-o serie de filosofi şi terapeuţi, incluzându-i pe:

Alfred Adler, medic, psihoterapeut, fondatorul psihologiei individuale şi co-fondatorul psihanalizei, totodată cel ce a fost folosit pentru prima dată termenul de Constelaţii familiale. Alfred Adler a folosit termenul pentru a descrie fenomenul prin care fiecare individ aparţine şi este legat în relaţie cu alţi membri ai sistemului său de familie.

Edmund Gustav Albrecht Husserl - filosof şi matematician

Părintele fenomenologiei - Nu s-a limitat la empiricism, dar credea că experienţa este sursa tuturor cunoaşterilor, a lucrat asupra unei metode de reducere fenomenologică prin care un subiect poate ajunge să afle direct esenţa.

Ivan Boszormenyi-Nagy - Psihiatru şi unul dintre fondatorii direcţiei terapiei de familie

Pionierul gândirii sistemice trans-generaţionale, cel ce a dezvoltat perspectiva contextuală a terapiei de familie şi a psihoterapiei individuale. Această perspectivă este, de fapt, un model comprehensiv ce integrează dimensiunile individului şi dezvoltării şi vieţii familiei, respectiv, dimensiunea psihologică individuală, interpersonală, existenţială, sistemică şi inter-generaţională.

Virginia Satir - autoare şi psihoterapeută

A dezvoltat tehnica utilizării „statuetelor” pentru reprezentarea membrilor familiei, precursoarea constelaţiilor sistemice. Una din cele mai inovatoare idei ale Virginei Satir a fost aceea a faptului că nu problema în sine sau a scoate la iveală problema în sine este o problemă, ci modul în care a învăţat persoana să facă faţă problemei, crează probleme. Virginia Satir a oferit de asemenea noi sensuri în probleme particulare ca efectele devastatoare ale unei scăzute încrederi în sine asupra relaţionării. 

Jacob Moreno –Psihiatru, psihosociolog, pionierul psihoterapiei de grup, fondator al psihodramei, metodă psihoterapeutică cu elemente puternic influenţate de teatru, încare clienţii sunt încurajaţi să continue şi să-şi completeze acţiunile prin dramatizare, joc de rol şi prezentare dramatică de sine.

Bert Helinger - Contribuţia lui constă în sintetizarea muncii înaintaşilor, desprinderea noilor observaţii asupra  încurcăturilor sistemice în familie, extinderea aplicabilităţii principiilor familiei şi în alte domenii de manifestare a individului şi altor sisteme, cum ar fi cel organizaţional.

Alte orientări psihologice ce au influenţat dezvoltarea metodei:

• psihanaliză - de la pionierul Carl Gustav Jung, cel a fost primul care a propus multe din conceptele psihologice ca arhetip, sincronicitate, inconştient colectiv şi până la alte influenţe ca mişcarea întreruptă între mamă şi copil,
• analiza tranzacţională - de la Eric Berne şi până la Bob şi Mary Goulding şi cele 12 injuncţii şi permisiuni, mesaje transmise inconştient, non-verbal de părinţi copiilor la vârsta copilăriei mici,
• programare neuro-lingvistică - Richard Bandler şi John Grinder ce subliniază modalităţile principale vizual, auditiv şi kinestezic [şi submodalităţile] prin care formăm reprezentări şi cum acestea devin parte din software-ul conform căruia oamenii funcţionează.
• terapia Gestalt - Fritz Perls, Laura Perls şi Paul Goodman - responsabilizarea asupra propriilor trăiri şi comportamente, centrarea pe experienta aici şi acum şi trezirea conştiinţei prin interpretare.
  

Mulţi alţi psihoterapeuţi care prin propriile noi sensuri, au ales să integreze unele influenţe, fără a se limita la ele, mergând dincolo de acestea. 

În România, cea care a adus pentru prima dată metoda constelaţiilor familiale este Dorina Mocanu, profesoară de limba engleză, maestră Reiki şi Karuna Reiki, facilitatoare de constelaţii familiale.